Radioterapia în cancerul de prostată: opțiunile tale

Ce rol are radioterapia în cancerul de prostată

În cancerul de prostată, radioterapia este o alternativă la operație sau un complement al acesteia, cu rezultate bune pe termen lung. Spre deosebire de alte localizări, aici pacientul are frecvent mai multe opțiuni de tratament cu șanse comparabile, iar alegerea depinde de stadiu, de valoarea PSA, de scorul histologic, de vârstă, de simptomele urinare pe care le ai deja și de ceea ce este important pentru tine.

Un lucru de reținut: prostata este un organ mic, așezat între vezica urinară și rect, iar poziția lui se schimbă de la o zi la alta, în funcție de cât de plină este vezica și de conținutul rectului. Acesta este motivul pentru care radioterapia prostatei se face astăzi obligatoriu cu verificare imagistică înainte de fiecare ședință — nu ca măsură de lux, ci ca să știm că doza cade unde trebuie.

Care variantă este mai bună în cazul tău nu se poate decide dintr-un articol. Dosarul se discută în comisia multidisciplinară, împreună cu urologul, iar indicația, doza și numărul de ședințe se stabilesc individual, după consult și planificare.

Cele trei situații în care se face radioterapia

Termenii folosiți de medici pot suna asemănător, dar descriu momente complet diferite ale bolii. Merită să știi în care te afli, pentru că de asta depinde ce urmărește tratamentul.

Radioterapia definitivă este tratamentul administrat în locul operației, cu intenție de vindecare. Prostata rămâne pe loc, iar iradierea este aplicată pe glandă și, în funcție de risc, și pe zonele ganglionare din vecinătate. Este varianta preferată frecvent la pacienții care nu doresc intervenția chirurgicală sau la care operația ar fi riscantă din cauza altor boli.

Radioterapia postoperatorie se administrează după prostatectomie, atunci când analiza la microscop a piesei operatorii arată un risc crescut de recidivă locală — de exemplu margini de rezecție pozitive sau extensie în afara capsulei prostatei. Scopul este să trateze eventualele celule rămase în zona operată.

Radioterapia de salvare intră în discuție când PSA începe să crească după o operație în care a scăzut la valori foarte mici. Creșterea sugerează că boala a rămas activă în zona operată, iar iradierea acelei regiuni este tratamentul cu cea mai mare șansă de a o controla. Aici timpul contează: cu cât intervenția este mai precoce, cu atât rezultatele raportate sunt mai bune, motiv pentru care nu amâna consultul dacă urologul îți semnalează o creștere a PSA.

Există și situația în care radioterapia se folosește cu scop de ameliorare a simptomelor, de exemplu în metastazele osoase dureroase. Despre această utilizare poți citi pe pagina de radioterapie paliativă.

De ce prostata se verifică înainte de fiecare ședință

Prostata nu stă nemișcată. Poziția ei se schimbă în funcție de cât de plină este vezica urinară și de conținutul rectului, iar diferența de la o zi la alta poate fi de câțiva milimetri — suficient ca o parte din doză să cadă lângă țintă, în vezică sau în rect, dacă nimeni nu verifică.

Soluția este radioterapia ghidată imagistic (IGRT): înainte de fiecare ședință se face o imagine pe masa de tratament, se compară cu planul și se corectează poziția. Materialele rețelei Elytis descriu IGRT ca una dintre cele mai eficiente metode în cancerul de prostată, exact pentru acest motiv: variațiile zilnice sunt identificate înainte de iradiere, riscul pentru vezică și rect scade, iar dozele pot fi administrate cu potențial curativ mai mare.

Doza în sine este modelată prin IMRT sau VMAT, astfel încât conturul zonei tratate să urmărească prostata și să ocolească pe cât posibil rectul și vezica. În anumite cazuri selectate, sursele proprii ale centrului includ prostata în lista indicațiilor de radioterapie stereotactică, adică doze mari administrate în foarte puține ședințe.

Partea care depinde de tine este pregătirea zilnică. Vei primi instrucțiuni clare la simulare: cât să bei și când, ca vezica să fie plină în aceeași măsură la fiecare ședință, și ce să faci pentru ca rectul să fie cât mai gol. Pare un detaliu minor; în realitate este una dintre condițiile care fac tratamentul precis. Secția de radioterapie este dotată și cu un scanner de vezică urinară cu ultrasunete 3D, care măsoară rapid volumul vezicii, fără disconfort.

Efecte secundare urinare și digestive

Pentru că prostata este vecină cu vezica urinară și cu rectul, efectele secundare ale iradierii apar în principal la aceste două niveluri. Sunt, de regulă, moderate și temporare, iar tehnicile de precizie folosite azi le-au redus considerabil față de radioterapia clasică.

Simptome urinare — nevoia de a urina mai frecvent, mai ales noaptea, senzație de arsură la urinare, uneori senzația că nu poți amâna. Apar de obicei în a doua parte a tratamentului și se atenuează în săptămânile de după. Hidratarea corectă și evitarea cafelei și a alcoolului ajută mai mult decât te-ai aștepta.

Simptome digestive — scaune mai moi sau mai frecvente, senzație de urgență, disconfort la nivelul rectului. Ajustarea alimentației, cu recomandările nutriționistului, este primul pas; la nevoie, medicul prescrie tratament simptomatic.

Oboseala se instalează treptat, pe măsură ce tratamentul avansează, și nu este proporțională cu efortul depus. Se remite lent după ultima ședință.

Pe termen mai lung pot apărea modificări ale funcției erectile, care depind de vârstă, de funcția anterioară tratamentului și de asocierea cu hormonoterapia. Este un subiect pe care merită să îl deschizi la consult, nu după: există soluții, iar discuția din timp schimbă abordarea. Toate efectele frecvente ale iradierii sunt descrise pe pagina despre efectele secundare ale radioterapiei.