După prostatectomia radicală pentru cancer de prostată, valoarea PSA este urmărită periodic pentru a verifica dacă tratamentul chirurgical a controlat boala. Deoarece prostata a fost îndepărtată, PSA este de așteptat să scadă până la o valoare nedetectabilă.

Atunci când PSA rămâne detectabil după operație sau începe să crească din nou după ce inițial devenise nedetectabil, poate exista suspiciunea de boală persistentă sau de recidivă biochimică.

În această situație, una dintre opțiunile cu intenție curativă poate fi radioterapia de salvare, administrată în regiunea în care prostata a fost localizată și, în anumite cazuri, și asupra ganglionilor pelvini.

Un aspect esențial al recomandărilor actuale este momentul tratamentului: radioterapia de salvare are rezultate mai bune atunci când este administrată la valori mici ale PSA, înainte ca acesta să crească semnificativ.

AUA, ASTRO și SUO recomandă ca, atunci când radioterapia de salvare este indicată după prostatectomie, aceasta să fie administrată cât timp PSA este ≤0,5 ng/mL, iar pentru pacienții cu risc crescut poate fi discutată chiar înainte ca PSA să ajungă la 0,2 ng/mL.

În cadrul serviciului de Radioterapie Elytis Hospital Iași, indicația și planificarea tratamentului sunt stabilite individual, pe baza rezultatului anatomopatologic, valorilor PSA, investigațiilor imagistice și factorilor de risc ai fiecărui pacient.

Ce ar trebui să se întâmple cu PSA după prostatectomia radicală?

PSA este produs aproape în totalitate de țesutul prostatic. După îndepărtarea prostatei prin prostatectomie radicală, nivelul său ar trebui să scadă foarte mult. Conform ghidului European Association of Urology, PSA este de așteptat să devină nedetectabil în aproximativ două luni după prostatectomie.

Ulterior, PSA reprezintă principalul marker utilizat pentru monitorizarea pacientului. În practica clinică sunt importante două situații diferite:

PSA persistent

PSA nu ajunge niciodată la o valoare nedetectabilă după operație. Această situație poate sugera existența unor celule tumorale rămase local, la nivel ganglionar sau, mai rar, în alte regiuni.

PSA care crește după ce inițial a fost nedetectabil

În acest caz, operația a fost urmată inițial de o scădere corespunzătoare a PSA, dar ulterior markerul începe să crească. Aceasta poate reprezenta o recidivă biochimică.

Mai multe informații despre semnificația PSA și cauzele valorilor crescute sunt disponibile în articolul Antigen specific prostatic, PSA: ce înseamnă rezultatul și cum se interpretează.

Ce este recidiva biochimică după prostatectomie?

Recidiva biochimică înseamnă reapariția unui PSA detectabil și în creștere după tratamentul cu intenție curativă, înainte ca boala să producă neapărat simptome sau să fie vizibilă prin investigațiile imagistice obișnuite.

Definițiile diferă ușor între ghiduri. AUA definește convențional recidiva biochimică după prostatectomie prin:

PSA ≥0,2 ng/mL, urmat de o a doua valoare >0,2 ng/mL.

Totuși, această definiție nu înseamnă că medicul trebuie obligatoriu să aștepte ca PSA să ajungă la 0,2 ng/mL înainte de a discuta tratamentul.

Aceasta este una dintre cele mai importante schimbări de perspectivă din ultimii ani.

Testele ultrasensibile pot detecta PSA la valori mult mai mici, iar la pacienții cu factori de risc importanți, un trend clar ascendent poate determina discutarea radioterapiei de salvare înainte de atingerea pragului clasic de 0,2 ng/mL.

Un PSA detectabil înseamnă automat că boala a revenit?

Nu întotdeauna. O valoare ultrasensibilă foarte mică, identificată o singură dată, nu trebuie interpretată izolat.

AUA/ASTRO/SUO recomandă ca, atunci când PSA este detectabil, dar nu îndeplinește încă definiția clasică a recidivei biochimice, medicul să confirme existența unei tendințe de creștere înainte de inițierea unui tratament de salvare.

Pot fi importante:

• două sau mai multe valori succesive în creștere;
• timpul în care PSA se dublează;
• valoarea PSA la momentul respectiv;
• rezultatul histopatologic al prostatectomiei;
• gradul ISUP;
• extensia tumorii în afara prostatei;
• invazia veziculelor seminale;
• statusul marginilor chirurgicale;
• existența ganglionilor pozitivi;
• rezultatele investigațiilor imagistice.

De aceea, conduita nu este stabilită doar pe baza unui singur număr.

Ce este radioterapia de salvare?

Radioterapia de salvare, numită și salvage radiotherapy, SRT, este radioterapia administrată după prostatectomie atunci când există semne că boala persistă sau începe să reapară.

În această situație, prostata nu mai există. Zona principală tratată este de obicei loja prostatică, adică regiunea în care prostata a fost localizată înainte de intervenția chirurgicală.

În funcție de riscul individual și de rezultatele investigațiilor, tratamentul poate include și anumite regiuni ganglionare pelvine.

Tehnici moderne precum IMRT, VMAT și IGRT permit modelarea și verificarea precisă a dozei administrate. Aceste tehnici sunt disponibile în cadrul serviciilor de Radioterapie.

La ce valoare PSA se recomandă radioterapia de salvare?

Nu există un singur prag aplicabil tuturor pacienților. Recomandările actuale transmit însă foarte clar un principiu: cu cât radioterapia de salvare este administrată la o valoare PSA mai mică, atunci când există indicație, cu atât probabilitatea controlului bolii este mai bună.

Ghidul AUA/ASTRO/SUO recomandă:

Situație	Recomandare
PSA detectabil după prostatectomie și indicație de radioterapie de salvare	Tratamentul ar trebui administrat când PSA este ≤0,5 ng/mL
Pacient cu risc crescut de progresie	Radioterapia poate fi oferită chiar la PSA <0,2 ng/mL
PSA ultrasensibil detectabil, dar sub pragul clasic de recidivă	Se confirmă mai întâi trendul ascendent
Decizia de radioterapie de salvare a fost deja stabilită	Tratamentul nu trebuie amânat doar pentru a aștepta atingerea unui anumit prag PSA

EAU merge în aceeași direcție și recomandă radioterapie de salvare precoce după două creșteri consecutive ale PSA, precizând că, odată stabilită indicația, nu trebuie așteptată atingerea unui anumit prag pentru începerea tratamentului.

De ce este important ca radioterapia să fie făcută cât PSA este încă mic?

PSA funcționează în acest context și ca un indicator indirect al volumului bolii.

La valori foarte mici, este mai probabil ca numărul celulelor tumorale restante să fie redus și ca boala să fie încă localizată în regiunea care poate fi tratată eficient prin radioterapie.

AUA/ASTRO/SUO a analizat date provenite de la peste 6.000 de pacienți și concluzionează că rezultatele radioterapiei de salvare sunt mai bune atunci când tratamentul este administrat la valori mai mici ale PSA.

EAU menționează că peste 60% dintre pacienții tratați înainte ca PSA să depășească 0,5 ng/mL pot ajunge ulterior din nou la un PSA nedetectabil. 

Acest lucru nu înseamnă că un PSA de 0,51 ng/mL face radioterapia inutilă. Înseamnă că nu există un avantaj în a aștepta intenționat ca PSA să crească înainte de evaluarea pentru tratament.

Radioterapia se face imediat după orice creștere a PSA?

Nu. Radioterapia de salvare nu este necesară automat pentru orice pacient care prezintă o creștere biochimică. EAU diferențiază inclusiv pacienții cu risc redus și risc crescut de progresie.

Printre elementele care sugerează un risc mai mare se numără:

• PSA care se dublează rapid;
• grad ISUP 4 sau 5;
• boală pT3 sau pT4;
• invazia veziculelor seminale;
• PSA persistent după prostatectomie;
• o recidivă apărută la scurt timp după operație;
• anumite rezultate imagistice;
• afectarea ganglionilor limfatici.

Pentru pacienții cu risc biochimic redus și o evoluție lentă, monitorizarea PSA poate fi o opțiune. Decizia trebuie individualizată.

Ce este timpul de dublare al PSA și de ce contează?

PSA doubling time, PSA-DT, reprezintă timpul necesar pentru ca valoarea PSA să se dubleze. Nu este același lucru dacă PSA:

• crește de la 0,1 la 0,2 ng/mL în trei luni;

sau

• crește de la 0,1 la 0,2 ng/mL în trei ani.

Un timp de dublare scurt sugerează în general o boală cu comportament biologic mai activ.

EAU include un PSA-DT de ≤1 an printre criteriile care pot încadra pacientul într-o categorie de risc crescut de recidivă după prostatectomie.

AUA/ASTRO/SUO consideră un PSA-DT de ≤6 luni unul dintre factorii de risc înalt care pot influența inclusiv decizia de asociere a hormonoterapiei.

Ce rol are PET-CT PSMA atunci când PSA începe să crească?

Imagistica moleculară prin PET-CT PSMA a schimbat semnificativ evaluarea recidivei cancerului de prostată. Aceasta poate identifica focare tumorale foarte mici, inclusiv în ganglioni sau oase, care nu sunt întotdeauna vizibile prin CT, RMN sau scintigrafie convențională.

EAU recomandă luarea în considerare a PET-CT PSMA după prostatectomie atunci când PSA este peste 0,2 ng/mL și rezultatul investigației ar putea modifica planul terapeutic.

AUA/ASTRO/SUO recomandă imagistica moleculară de generație nouă atunci când se planifică radioterapia de salvare.

Investigațiile PET-CT fac parte din serviciile de Medicină nucleară Elytis Hospital Iași, indicația și tipul de examinare fiind stabilite în funcție de contextul oncologic.

Dacă PET-CT PSMA este negativ, mai are sens radioterapia de salvare?

Da, poate avea. La valori mici ale PSA, volumul bolii poate fi atât de redus încât să nu fie încă vizibil pe PET-CT.

Prin urmare: PET-CT negativ nu înseamnă neapărat că nu mai există celule tumorale.

AUA/ASTRO/SUO recomandă explicit ca radioterapia de salvare a lojei prostatice să nu fie refuzată sau amânată doar pentru că PET-CT-ul este negativ.

Și EAU recomandă ca, odată stabilită indicația radioterapiei de salvare, un PET-CT negativ să nu conducă automat la amânarea tratamentului.

Această situație este unul dintre motivele pentru care PSA, cinetica acestuia și rezultatul anatomopatologic rămân esențiale chiar în era imagisticii moleculare.

Radioterapia de salvare se face numai pe loja prostatică?

Nu întotdeauna. Pentru unii pacienți este suficientă iradierea lojei prostatice. În alte cazuri, planul poate include și ganglionii pelvini.

Decizia depinde de:

• stadiul anatomopatologic;
• gradul ISUP;
• PSA;
• timpul de dublare al PSA;
• statusul ganglionilor;
• marginile chirurgicale;
• invazia veziculelor seminale;
• rezultatul PET-CT PSMA;
• riscul estimat de recidivă ganglionară.

Planificarea modernă a radioterapiei utilizează CT de simulare și tehnici precum IMRT, VMAT și IGRT pentru definirea precisă a volumelor care trebuie tratate și pentru limitarea dozei primite de organele sănătoase.

Când se combină radioterapia de salvare cu hormonoterapia?

Nu toți pacienții au nevoie de hormonoterapie. AUA/ASTRO/SUO recomandă asocierea terapiei de deprivare androgenică, ADT, la radioterapia de salvare în special atunci când există factori de risc crescut.

Aceștia pot include:

• PSA postoperator mai mare, de exemplu ≥0,7 ng/mL;
• grad ISUP 4 sau 5;
• PSA-DT ≤6 luni;
• PSA persistent după prostatectomie;
• invazia veziculelor seminale;
• boală macroscopică identificată imagistic;
• alți factori anatomopatologici sau moleculari nefavorabili.

În schimb, pentru un pacient fără factori de risc înalt, radioterapia de salvare fără ADT poate fi o opțiune după evaluarea individuală.

Hormonoterapia are beneficii potențiale, dar și efecte adverse, motiv pentru care durata și indicația ei trebuie adaptate pacientului.

Evaluarea poate necesita colaborare între radioterapeut, urolog și medicul oncolog. Informații despre terapia hormonală și alte tratamente sistemice sunt disponibile în pagina de Oncologie Elytis Hospital Iași.

Radioterapia adjuvantă și radioterapia de salvare sunt același lucru?

Nu.

Radioterapia adjuvantă

Este administrată după prostatectomie atunci când PSA este încă nedetectabil, pe baza unor factori anatomopatologici care indică un risc mare de recidivă.

Radioterapia de salvare

Este administrată atunci când apare un PSA persistent sau o creștere a PSA care sugerează reapariția bolii.

Această diferență este importantă deoarece studiile moderne au schimbat practica postoperatorie.

Trialurile RADICALS-RT, RAVES și GETUG-AFU 17 și meta-analiza ARTISTIC au arătat că pentru mulți pacienți este posibilă monitorizarea după operație, urmată de radioterapie de salvare precoce numai dacă PSA începe să crească, evitând astfel radioterapia imediată pentru pacienții care nu ar fi avut nevoie de ea.

Rezultatele pe termen lung ale RADICALS-RT au susținut această strategie, radioterapia adjuvantă fiind asociată și cu o incidență mai mare a unor efecte adverse urinare și intestinale.

Există însă pacienți cu caracteristici de risc foarte înalt pentru care strategia trebuie discutată individual.

Ce se întâmplă dacă PSA nu a devenit niciodată nedetectabil după operație?

Această situație poartă numele de PSA persistent și poate avea o semnificație diferită față de recidiva care apare la ani după intervenție.

EAU arată că pacienții cu PSA persistent după prostatectomie tind să aibă un risc oncologic mai mare. În această situație poate fi recomandat PET-CT PSMA, dacă rezultatul influențează tratamentul.

Pentru pacienții fără metastaze la distanță, ghidul EAU recomandă luarea în considerare a radioterapiei de salvare asociate cu tratament hormonal, în funcție de caracteristicile cazului.

Cât timp după operație poate începe să crească PSA?

Recidiva biochimică poate apărea la câteva luni, la câțiva ani sau chiar după perioade mult mai lungi. EAU menționează că o creștere a PSA poate apărea chiar și la până la 20 de ani după prostatectomie. De aceea, monitorizarea nu se oprește după primii ani.

În mod obișnuit, EAU menționează determinarea PSA la aproximativ fiecare șase luni în primii trei ani și ulterior anual, deși frecvența exactă poate fi adaptată riscului individual.

O recidivă foarte precoce și un PSA care crește rapid tind să fie mai îngrijorătoare decât o creștere foarte lentă apărută după mulți ani.

PSA în creștere după prostatectomie înseamnă că boala este metastatică?

Nu. Recidiva biochimică apare adesea înainte ca metastazele să poată fi identificate imagistic. La unii pacienți, boala este limitată la loja prostatică sau la pelvis și poate fi tratată cu intenție curativă prin radioterapie de salvare. Tocmai de aceea este importantă evaluarea precoce.

Așteptarea până la apariția simptomelor sau până când PSA devine foarte mare poate însemna pierderea unei perioade în care tratamentul local are probabilitatea cea mai bună de succes.

Ce investigații sunt analizate înainte de radioterapia de salvare?

Evaluarea poate include:

1. PSA actual și valorile PSA anterioare

Este analizată nu doar valoarea actuală, ci și evoluția în timp.

2. Rezultatul anatomopatologic al prostatectomiei

Sunt importante gradul ISUP, stadiul pT, marginile chirurgicale, invazia veziculelor seminale și statusul ganglionar.

3. Timpul de dublare al PSA

Ajută la estimarea agresivității biologice a recidivei.

4. PET-CT PSMA

Poate identifica localizarea recidivei și poate modifica aria de tratament.

5. Alte investigații imagistice

RMN-ul pelvin sau alte examinări pot fi indicate în anumite situații.

6. Starea generală și bolile asociate

Acestea sunt relevante mai ales atunci când se ia în considerare asocierea hormonoterapiei.

Ce efecte adverse poate avea radioterapia de salvare?

Efectele diferă de la un pacient la altul și depind de volumul tratat, doza administrată, tehnica utilizată și funcția urinară sau intestinală existentă înaintea tratamentului.

În timpul radioterapiei pot apărea:

• urinări mai frecvente;
• senzație de usturime la urinare;
• urgență urinară;
• oboseală;
• modificări ale tranzitului intestinal;
• scaune mai frecvente sau mai moi.

Pe termen lung pot apărea, mai rar, efecte urinare, digestive sau sexuale. Riscul este discutat în cadrul consultației, iar planul de tratament este individualizat pentru reducerea expunerii organelor sănătoase.

Tehnicile IMRT, VMAT și IGRT utilizate în Radioterapie la Elytis Hospital Iași permit conformarea precisă a dozei și verificarea poziției înaintea și în timpul tratamentului.

Ce trebuie să reținem dacă PSA începe să crească după prostatectomie?

O creștere a PSA după prostatectomia radicală nu înseamnă automat că există metastaze și nici că nu mai există opțiuni curative.

Radioterapia de salvare reprezintă una dintre principalele opțiuni pentru pacienții cu recidivă biochimică după operație.

Principiul central al ghidurilor actuale este: dacă există indicație pentru radioterapie de salvare, tratamentul este mai eficient atunci când este realizat precoce, la valori mici ale PSA.

De aceea, evaluarea nu ar trebui amânată până când PSA ajunge la valori mari. Decizia se bazează pe asocierea dintre:

• valoarea PSA;
• evoluția PSA în timp;
• timpul de dublare;
• rezultatul anatomopatologic;
• PET-CT PSMA și alte investigații, atunci când sunt indicate;
• riscul individual de progresie;
• starea generală a pacientului.

Evaluare pentru radioterapie după prostatectomie

Pacienții care au fost operați pentru cancer de prostată și prezintă un PSA persistent sau valori PSA aflate în creștere pot solicita o consultație de Radioterapie pentru evaluarea indicației și a momentului optim al tratamentului.

Informații despre consultații, planificare și tehnicile disponibile pot fi consultate pe pagina Radioterapie Elytis Hospital Iași.

Programări: 031 9006

Întrebări frecvente despre PSA și radioterapia de salvare

Ultima revizuire medicală: 03.09.2026

Referințe: 

• American Urological Association, American Society for Radiation Oncology, and Society of Urologic Oncology. “Salvage Therapy for Prostate Cancer: AUA/ASTRO/SUO Guideline.” American Urological Association, 2024.
  https://www.auanet.org/guidelines-and-quality/guidelines/salvage-therapy-for-prostate-cancer
• Stephenson, Andrew J., et al. “Salvage Therapy for Prostate Cancer: AUA/ASTRO/SUO Guideline Part I: Introduction and Treatment Decision-Making at the Time of Suspected Biochemical Recurrence after Radical Prostatectomy.” The Journal of Urology, vol. 211, 2024.
  https://www.auajournals.org/doi/10.1097/JU.0000000000003892
• Morgan, Todd M., et al. “Salvage Therapy for Prostate Cancer: AUA/ASTRO/SUO Guideline Part II: Treatment Delivery for Non-metastatic Biochemical Recurrence After Primary Radical Prostatectomy.” The Journal of Urology, vol. 211, 2024.
  https://www.auajournals.org/doi/full/10.1097/JU.0000000000003891
• European Association of Urology. “Prostate Cancer: Treatment.” EAU Guidelines on Prostate Cancer, 2026.
  https://uroweb.org/guidelines/prostate-cancer/chapter/treatment
• European Association of Urology. “Prostate Cancer: Follow-up.” EAU Guidelines on Prostate Cancer, 2026.
  https://uroweb.org/guidelines/prostate-cancer/chapter/followup
• Parker, Christopher C., et al. “Timing of Radiotherapy after Radical Prostatectomy: Long-Term Outcomes in the RADICALS-RT Trial.” Annals of Oncology, vol. 35, no. 7, 2024, pp. 656-666.
  https://doi.org/10.1016/j.annonc.2024.03.010
• Vale, Claire L., et al. “Adjuvant or Early Salvage Radiotherapy for the Treatment of Localised and Locally Advanced Prostate Cancer: A Prospectively Planned Systematic Review and Meta-analysis of Aggregate Data.” The Lancet, vol. 396, no. 10260, 2020, pp. 1422-1431.
  https://doi.org/10.1016/S0140-6736(20)31952-8